Cum am ajuns la Marele Premiu de Iarna al Palatului – Indoor

Pentru că consiliul familiei a ajuns la concluzia că Marea Migrare pe timp de iarnă în Antalya, Kemer, Alanya și Mugla din 2024 a fost o decizie ideală, cu vot unanim s-a decis că vom Migra și în 2025. De aceea, ne-am luat cazare în perioada 5 ianuarie – 24 februarie doar în Antalya (pentru că anul trecut ne epuizasem să facem bagajele la fiecare 2 săptămâni pentru a ne muta în alt oraș).

Așa a fost planul, doar că iată este 12 ianuarie, iar mica noastră echipă încă nici nu a ajuns la granița virtuală cu Bulgaria (zic acum, să nu uit mai târziu: Ura!!! Suntem în Shengen – adică România și Bulgaria. Se trece ușor dintr-o țară în altă. Numai să încheie reparația podului de peste Dunăre, că am stat o oră pe pod și tot îmi tremura inima că se dărâmă podul. Sperăm ca reparația să treacă mai rapid decât procesul de aderare la Shengen).

Să revenim la subiect: De ce încă suntem blocați în România? Pentru că Clubul Atletic Roman ne-a invitat la cantonament pentru o săptămână la Târgu Frumos și noi în loc să pornim pe 5 ianuarie spre sud, am încurcat viza și am luat-o spre vest de la Chișinău. Pentru că pe 12 ianuarie este un concurs de indoor Marele Premiu de Iarna al Palatului, cu o hartă excepțională (așa zice lumea). Da, harta a fost excepțională nu și denumirea. Cică Marele Premiu 😀 – diploma, un suvenir și o cutie de napolitane (sursă secretă poza de mai jos). Poate Micul Suvenir de Iarnă al Palatului, ce ziceți? Sună mai realist, cel puțin.

Harta? Sincer, mi-a plăcut foarte mult. 4 etaje, multe scări, săli, spații deschise. Trebuie să fii concentrat și foarte răbător pentru a sta locului și a găsi calea spre post. La primul post cred că am umblat de-a beaua vreo 7-10min prin tot alfabetul de scări și tot nu mai ajunsem la primul post. Noroc că s-au găsit 2 participanți care m-au restabilit în spațiu și am găsit cumva postul. Un pic am mai rătăcit la postul 2. Și pe urmă a pornit procesul de orientare la tempou competițional.

Orientarea indoor este specifică și oarecum diferă prin 2 aspecte de orientarea clasică. Pentru desenarea hărților de indoor nu există un set unic de simboluri, respectiv nu prea știi la ce să te aștepți să vezi pe hartă. Al doilea moment – formele de relief, adică fantezia arhitectului, care nu poți să studiezi prin Google Maps interiorul clădirii. Ce vreau să spun: că ești în mare avantaj în concurs, dacă pe această hartă ai participat anterior față de concurenții care prima oară intră în clădire zonei de concurs (așa cum a fost și cazul meu). Probabil ar trebui să fie mai întâi o cursă de test cu un deadline pentru a se familiariza cu zona de concurs și apoi foc la ghete. Așa ar egala șansele de câștig și nu ar umbla ca mine 7 minute să înțeleagă unde se află postul 1.

Am participat la multe curse indoor, doar ca toate erau organizate in instituții de învățământ construite în sec XX, practic toate fiind x patrulatere alipite la fiecare etaj, aici, la Palatul Copiilor e cu totul altă poveste. Chiar dacă e prima experiență de așa fel, pe traseu am însușit câteva momente tactice, care sunt valide (cred) pentru toate hărțile:

1. Nu te pornești spre post, până nu ai ales calea 100% cu toate coridoarele și scările necesare de parcurs de la postul curent până la următorul, pentru că riști la un moment dat fie să ajungi în blocaj, fie să pierzi legătura cu harta.
2. Pe hartă trebuie să indetifici elemente de bază pentru fiecare etaj. Element de bază de regulă trebuie să fie: unic, de dorit mare și pe centrul hărții.
3. Să identifici elementul care unește toate nivelurile.
   Traversarea acestor elemente de la post la post, va fi mai rapidă chiar dacă nu este calea cea mai scurtă.

În cazul acestei hărți, elemente unice care sunt și mari și pe centrul hărți sunt balconul de la etajul 1 și scena de la parter. (Suplimentar ar putea fi și scara rotundă). Iar obiect comun este scara C ce unește toate toate etajele.

După cum vedeți indicațiile sub imagini, practic toate segmentele trec prin aceste 3 elemente. Așa-i că acum pare mai simplu orientarea pe harta asta.

Cât despre rezultat: am parcurs traseu în 32 min – m-am clasat pe locul 4. Dar, pentru că a urmat o cursă de sprint în parc (locul 2) și clasamentul final s-a realizat în baza cumulului timpilor a ambelor curse, astfel am avut parte și eu de neapolitane de pe locul 3.

Deci, mi-a plăcut evenimentul! Pe viitor aș mai participa, numai dacă aș fi prin treacăt la București. Nu aș veni la București numai de dragul indoor-ului. Și așa noi demult trebuia să fim la Antalya.

La final am o întrebare: Cât de dependent poți fi de un hobby, având cazarea plătită de o săptămână în Turcia, iar noi ne plimbăm prin România?