o filă nouă

This post has already been read 509 times!

În ultima jumate de an, orientarea chiar că s-a infiltrat total în viața mea. Nu doar ca sportiv, dar ca și antrenor, președinte de club, președinte de federație. Timpul alocat doar pentru antrenamente personale, acum trebuie să îl divizez în 4, toate aceste schimbări au venit în ultima jumate de an. Atât de mult timp îmi ia, încât nici pe blog nu am mai scris mai bine de jumate de an, chiar dacă am bifat participări în Muntenegro, România, Ucraina. Algorimtul orientare utilizat până cum nu mai e funcțional. E timpul de inventat un alt algoritm de management a timpului , să ajungă timp pentru toate funcțiile, inclusiv antrenamente și postarea despre participările mele la competiții.

Azi este o zi specială: am dispoziție foarte bună. De aceea, chiar de azi voi întreprinde câteva modificări de program, idei. Și schimbarea va începe cu deschiderea acestui blog nou-nouț. Știi cum, dacă faci o schimbare, atunci făo semnificativă. Va fi un blog cu viziuni, teme mai largi, ce va cuprinde nu doar sportul, dar și altele. Această schimbare a fost realizată cu suportul Amplica.

Totuși, preponderent, sunt sportiv, de aceea să revenim la sport. De ce insist? Tradițional, an de an, în lunile octombrie-noiembrie apare și reapare întrebarea dacă să continui sau activitătea de sportiv la acest nivel. În acest an răspunsul a venit foarte repede. Cred că vei înțelege din rândurile scrise mais jos:

Pe 14 octombrie este ziua orașul Chișinău. Anul acesta capitala împlinește 581 ani de la fondare. Tradițional, în această săptămână SOTT Chișinău organizează competiția Toamna de Aur. Majoritatea sportivilor participanți sunt din Chișinău. Au mai fost și din Strășeni, Sângerei, Căușeni. Ce este specific pentru această competiție: că este o probă specială – la alegere și că participă foarte mulți copii noi.

Ultima dată am participat la această competiție tradițională în 2014. Credeam că și anul acesta într-o pauză de antrenamente, din motivul că, iarăși, a scăzut nivelul motiviației de a mai participa. Cu un număr foarte mic de antrenamente pe săptămână, fără mari planuri pentru următorul sezon, practic m-am impus să particip.

Cu o zi înainte, la antrenament mă simțeam extrem de extenuat, probabil din cauza că eram preocupat de Moldavian Masters Orienteering Cup. Trezindu-mă dimineața, mă afișez în fața oglinzii. Da, în cameră este o oglindă mare din podea până în tavan. Fiecare dimineața, primul lucrul care îl fac mă analizez (sau admir somnorosul din oglindă). Analiza, de obicei se reduce doar la expresivitatea feței și aranjatul părului. Azi, ochii erau vii, era prezent un zâmbet satisfăcut, pe alocuri șmecher. Mai în scurt prognoza emoțională, promitea fără precipitații sau nori.

Ajuns la centrul competițional, am urmărit lista de start și unicul concurent era Sergiu Fala. Nu doresc să supăr ceilalți participanți din categoria M21E, dar să privim obiectiv lucrurile. Dintre toți concurenții doar Sergiu are un program de antrenamente și urmărește rezultate bune în 2018.

Cunoscând harta de la cantonamente, având informația că trebuie 20 pc-uri din 21, și cunoscând nivelul personal de oboseala, mi-a propus următoarea tactică: parcurg posturile de pe hartă pe cerc (pe perimetrul hărții). Dacă până acum postul eliminat îl alegeam la start, acum îl elimin pe parcurs. Adică, cum aud sunetul start, alerg spre cel mai apropiat post de control, între timp mă uit la toată harta. Parcurgând traseul de la un post la altul, dacă observ că un post nu se află cumva nu în calea mea, atunci acesta va fi postul eliminat. Posturile fiind aproape, uneori nu observi din start care post e mai bine de eliminat. Și ultimul detali din tactica, probabil decisiv: cunoscând că harta este pe pantă și că după 5-10 minute de alergat, pentru mine alergările în pantă chiar cu unghi mic sunt dificile, am ales mai întâi să ajung cât mai repede în susul hărții, apoi de acolo , coborât în vale și strângând posturi.

La postul nr.11 , l-am întâlnit pe Sergiu, am înțeles că el merge tot perimetrul hărții doar că în direcție opusă. Nu știu de ce, dar aici eram convins că eu sunt în avantaj. Spre sfârșit am început să simt oboseala și mă rugam să ajung mai repede la finiș. La postul cu nr. 15, încerc să număr câte posturi mai am, număr 4. Nu înțelegeam mie îmi trebuie 20. Ajung la finiș, dar nu îl însemn. Îmi pareă că toate le-am luat, când mă uit mai atent găsesc unul care îmi părea nemarcat. Alerg la el, și îmi amintesc că aici l-am văzut pe Sergiu. Paradoxal. Așa un moment și să nu îl momerzi unde a fost. Straniu, că pe hartă nu țin minte să fi alergat pe acolo. Ajung înapoi la finiș, și zic fie ce o fi marchez finișiul. Iau splitul și văd ca am 20 de posturi. Ușurat oarecum, am făcut concluzie, am nevoie de un curs de matematică clasa I, să învăț a număra pînă la 20.

Acum e clar de ce dimineața aveam dispoziție buna, urma să fiu învingătorul competiției Toamnei de aur. Evident, sunt mulțumit de rezultat. Deci întrebarea cu atârnarea ghetelor în cui, se amână încă pentru un an.

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*